> Municipiul Bacau este resedinta judetului Bacau... > Anul 1408 - prima atestare documentara a localitatii Bacau... > Populatia: peste 180.000 de locuitori > Suprafata: 61 de km2 > Asezare geografica: In zona de nord-est a judetului Bacau

Municipiul Bacău este reşedinţa şi cel mai mare oraş din judeţul Bacău, România. Este străbătut de râul Bistriţa, care asigură o parte din energia electrică necesară. Suprafaţa municipiului este de 60 km, iar populaţia este de aproximativ 175.921 de locuitori. Oraşul este strabatut de drumurile europene E85 si E57, artere de circulatie europene şi naţionale ce fac legătura cu Bucureşti, cu nordul ţării, precum şi cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naţionale şi internaţionale se realizează prin reţeaua CFR. Pe cale aeriană, Băcaul dispune de un aeroport internaţional a cărui aerogara destinată transportului de marfă şi persoane, asigură curse regulate către diferite destinaţii naţionale şi europene.
LOCALIZARE Municipiul Bacău, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, se află în Nord-Estul ţării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluenţa Siret-Bistriţa. Geografic, se află la interferenţa meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică. Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuşi şi Săuceşti, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura şi Mărgineni. Între eceste limite orşul ocupă o suprafaţă de 4186, 23 ha, fiind situat la altitudini de 151-181m. Poziţia şi cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a aşezării de pe Bistriţa, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecţie a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea oraşele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moineşti, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Braşovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpaţii Orientali prin pasurile Ghimeş, Bicaz, Tulgheş, şi cu drumul plutelor, pe Bistriţa. Toate arterele din NV şi SV se îndreptau spre bazinele Bârladului şi Prutului prin nordul Colinelor Tutovei. Ape Reţeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret şi Bistriţa, şi de afluenţii acestora: Bahna, Izvoarele, Valea Mare Cleja- pentru Siret, respectiv Trebeşul cu afluenţii săi Bârnat şi Negel- pentru Bistriţa. Datorită influenţei antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistriţa au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Şerbăneşti cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundaţiilor, alimentarea cu apă potabilă şi industrială, practicarea sporturilor nautice. Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistrţei, şi o îngustare spre sud, "poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei şi culmile subcarpatice Pitricica-Barboiu. Clima şi precipitaţii Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase şi călduroase, rezultatul acţiunii unui complex de factori naturali (circulaţia generală a atmosferei, radiaţia solară, relieful) şi antropici, oraşul însuşi având un rol esenţial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcţie, profilul accidentat, spaţiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acţiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecinţa directă fiind disconfortul urban. Temperatura medie anuală este de 9°C, oscilând între -4°C, în luna ianuarie, şi 20,6°C, în luna iunie, constatându-se o uşoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale şi poluării atmosferei. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 541 mm/m/an, existând diferenţe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) şi cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.
ISTORIE Obisnuit in literatura geografica mai veche, Bacaul este considerat a fi oras al drumului de comert, sprijinit de vaduri, ce a luat fiinta intr-un loc central cu largi posibilitati de dezvoltare. Desi primele consemnari apartin geografului grec Ptolemeu, mult mai bogata in insemnari este perioada Evului Mediu. Dintr-un targ vestit prin bogatia poamelor si produselor sale (D. Cantemir), Bacaul devine un orasel (Ieromonahul Vasenski, 170 1708), tinutul cel mai frumos si cel mai locuit din toata Moldova (Paul de Alep, 1656), cu poame de tot felul, vrednice a fi servite pe masa oricarui om de seama (Piedro Deodato Baksici, 1641). El are o pozitie admirabila, ce atrage comercianti lipoveni, hotniceni, ungureni, ba chiar o colonie de evrei. In Marele Dictionar Geografic al Romaniei (1892) se va realiza o analiza evolutiva a orasului. Aceeasi problema va fi abordata si de Radu Costache, in 1906, in lucrarea Bacaul de la 1850 - 1900, Grigore Grigorovici, in Bacaul din trecut si de azi (1934), respectiv, Grigore Tabacaru, in Bacaul de alta data (1935). In deceniile 6-8 ale secolului al XX-lea preocuparile geografilor se intensifica, accentul cazand pe probleme de demografie, dezvoltare economica, urbanism, organizarea si amenajarea teritoriului si a spatiului urban. Toate abordarile vor fi strict geografice: Sandru I., Cateva probleme de geografie ale orasului Bacau (1955), Aur N. si colaboratorii, revista Studii (1973), Sandru I., Toma C-tin V., Bacau. Studiu de geografie urbana, (1985), Ungureanu Al., Orasele din Moldova, (1980), Nechita Mariana, Modelarea antropica a mediului fizico-geografic al municipiului Bacau si imprejurimilor sale, poluarea si protectia sa. Originea si evolutia teritoriala Desi prima arestare documentara o gasim in privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun negustorilor din Lvov (6.10.1408), originea orasului se pierde in negura timpului. Cert este ca la sfarsitul secolului al XIV-lea, Bacaul era o asezare urbana bine inchegata, una din cele mai prospere din sudul Moldovei, avand importante atributii militare si comerciale. In privinta inceputurilor targului lipsesc datele sigure. Sunt mai multe legende, una dintre ele explicand atat fundatiunea originala a targului, cat si numele de Bacau. Originea oiconimului Bacau este pusa pe seama termenului maghiar bako, ipoteza sustinuta si de Iorgu Iordan: bako calau, natang, neghiob. Respingand provenienta maghiara a termenului, Hasdeu inclina catre o etimologie turanica iar Nicolae Iorga, pentru una slava: stra-slavul bac = zimbru, taur, bour. Primele urme de locuire dateaza din paleolitic, acestora adaugandu-li-se cele din mezolitic si neolitic. In intravilan au fost identificate cateva vetre de locuire: in zona Curtii Domnesti, liceul Gh. Vranceanu, strada Ion Luca, nuclee ale viitorului oras, principalele centre polarizatoare pe tot parcursul sec. IX - XVII/XVIII. Abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea , Bacaul incepe sa fie mentionat pe harti, informatiile privind pozitia si evolutia sa teritoriala devenind mai clare. In 1816, orasul era localizat in partea centrala a terasei Bacau, avand o structura rasfirata, cu o singura grupare liniara Ulita Mare cu orientare nord-sud, in lungul drumului Adjud-Piatra Neamt. Spre vest, limita nu depasea strada Bradului iar la est avansa pana la muchia terasei. Prin estul orasului trecea drumul sarii. Radu Costache precizeaza ca, in 1820, portiunea dintre piata veche si Bistrita era pustie, deci, biserica Precista era in afara orasului. In prima jumatate a secolului al XIX-lea orasul se va extinde mult spre nord si spre sud-est. Ulterior, datorita constructiei caii ferate (1872) si a Podului de Fier, peste Bistrita, se poate observa clar tendinta de extindere pe directie est-vest. Erau 12 strazi mari, bine liniate dar nepavate: Calea Bacau-Roman, strazile Precista, Buna Vestire, Busuioc, Judeteana a Liceului, Garii, Primaverii, Justitiei, Armeneasca, Lecca, Bulevardul si Calea Bacau Ocna. Cu exceptia zonei centrale, restul asezarii avea un puternic aspect rural, cu case din lemn si pamant. In sectoarele Palosanu si Lecca datorita conditiilor naturale erau cartiere insalubre, locuite de muncitori si tarani. In perioada interbelica, sunt incluse in intravilan comunele Serbanesti, Gheraiesti si Izvoarele de Sus. Se extind cartierele de locuinte prin parcelari, construindu-se, in 1922, cartierul CFR, la vest de aliniamentul caii ferate. In paralel, unele terenuri castigate prin reforma agrara sunt amenajate ca spatii verzi Parcul Cancicov. Datorita cresterii demografice dar si economice, Bacaul este declarat municipiu la 7 decembrie 1929. Incepand cu 1948, municipiul intra intr-o noua perioada de transformari urbanistice. Sa inregistrat o dezvoltare atat pe orizontala, dar mai ales pe verticala. Se construiesc zonele industriale si in paralel noi zone rezidentiale, asa numitele cartiere dormitor dotate cu mici unitati comerciale, sanitare, de invatamant. Prin urmare, suprafata orasului a crescut de 1645 ha -1975, la 1737 ha -2000, din care: 859, 24 ha zona de locuit -49,47%, 535, 68 ha zona industriala -31, 01%, 65, 54 ha spatii verzi si de agrement -19, 52%. Structura functionala a orasului este mult mai complexa, ea modificandu-se in timp, in concordanta cu cerintele populatiei si cu exigentele noilor reglementari administrative. Astfel, in zona centrala, s-a conturat zona administrativa sau centrul civic; aici sunt localizate institutiile cele mai importante: Primaria, Prefectura, Oficiul Judetean de Posta si Telecomunicatii, Biblioteca Judeteana, Casa de Cultura, zona care se intrepatrunde cu cea rezidentiala si comerciala. In anii post-revolutionari, zona administrativa s-a extins spre est, spre str. 9 Mai, prin constructia unor unitati bancare; acesta este centrul financiar-bancar al Bacaului. Zona industriala se prezinta sub forma unei centuri in jurul orasului propriu-zis, cu doua nuclee de concentrare, corespunzand platformelor din nord-vest si din sud, si o grupare liniara in lungul Bistritei. Unitatile construite in ultimii ani au fost aliniate gruparilor deja existente; centrele de productie la periferii, si centrele de afaceri, in zona administrativa sau in apropierea ei. Zona transporturilor cuprinde doua areale: unul, in vestul municipiului si altul, in est. In partea de vest se concentreaza transporturile feroviare iar in sudul orasului cele aeriene, toate, completandu-se reciproc. Zona comerciala cuprinde vechiul nucleu al orasului, completat fiind de alte grupari amplasate in zonele rezidentiale. Se mai pastreaza o specializare stricta doar in arealul Pietei Centrale (cel dintai nucleu comercial al orasului). B-dul Unirii si B-dul Nicolae Balcescu, vechi zone mestesugaresti, prezinta o zonare functionala mixta (comercial-rezidentiala). Intre zonele mono-fuctionale si cele rezidentiale propriu-zise exista zone mixte:comercial-rezidentiale (cladiri bi-functionale), rezidential-invatamant-sanatate. Zonele rezidentiale ocupa aproximativ 80% din intravilan. In general se intrepatrund cu cele comerciale. Singurele cartiere rezidentiale propriu-zise sunt cele de la periferii: Gheraiesti, Izvoare, Serbanesti, CFR, Tache, Mioritei, Nord. In concluzie, in evolutia teritoriala a municipiului s-a inregistrat un maxim in secolul al XIX-lea urmat de un relativ dinamism. Aceasta a fost o crestere tentaculara datorita dezvoltarii asezarii in lungul axelor de circulatie (Al. Ungureanu, 1980) . SURSA: www,tourismguide.ro
- HOME
- ultrasi
- HANDBAL
- bacau
- review
- CONTACT
- echipa
- cupa rom
- istorie
- clasament
- multimedia
- rezultate
- VOLEI